Franz Binder (1824 - 1875)

Franz Binder s-a născut în 1824 la Sebeş, într-o familie înstărită. Fiu de farmacist, urmează tradiţia familiei, dar nu practică farmacia, ci se îndreaptă înspre clasa comercianţilor, meserie pe care o practică un timp la Ploieşti. În 1849 părăseşte Europa călătorind în Imperiul Otoman, la Constantinopol, şi mai departe, în Cipru, Siria şi Mesopotamia, încercând să-şi găsească fratele vitreg, pe Samuel Mauksch, înrolat în serviciul militar egiptean în 1833. Trece prin Beirut, Ierusalim, Tripoli şi Alep, ajungând, cu o plută pe Eufrat, până la Bagdad. Călătoria, plină de peripeţii, îl duce finalmente la Alexandria, în Egipt, unde spera să obţină un post de farmacist în serviciul personal al viceregelui Abbas Paşa.

Cum postul promis nu se întrezărea la orizont în ciuda examenului pe care îl trece obţinând - după spusele lui - o "frumoasă diplomă franţuzească", îşi croieşte drum ca negustor. Îl cunoaşte în 1852 pe Theodor von Heuglin, numit cu un an înainte cancelar al Vice-Consulatului Imperial Austriac deschis la Khartum. Acesta îi propune un post la compania comercială Landauer & CO. Poziţia de angajat al acestei companii şi apoi al vice-consulatului marchează o activitate de neguţător intensă şi cu reuşite semnificative, pe care a purtat-o mai mult de zece ani, cu călătorii frecvente de-a lungul Nilului, între Cairo şi Khartum. A lucrat pentru Misiunea Catolică Austriacă Santa Croce, fondată de Ignaz Knoblecher la Gondokoro, pe Nilul Alb, însoţind expediţia misiunii din 1853, împreună cu Knoblecher, şi pe cea din 1855, împreună cu Franz Morlang. În perioada cuprinsă între 1852 şi 1858 Franz Binder face mai multe călătorii, axate pe comerţul cu fildeş şi gumă arabică, în regiuni îndepărtate ale Sudanului, între Kordofan şi Abisinia, fiind primul european care a ajuns în Jabal Quli, munţi din regiunea superioară a Nilului Albastru. În 1857, în absenţa vice-consulului Josef Natterer, Franz Binder îi îndeplineşte sarcinile, "la dorinţa europenilor aflaţi acolo", după cum aminteşte în notele sale de călătorie.

Pe când se pregătea pentru o primă călătorie de întoarcere în Europa, Alphonse de Malzac, căruia Binder îi botezase fiica, se stinge din viaţă. Franz Binder, constrâns să rezolve problemele administrative legate de averea acesteia, achiziţionează proprietatea de la Ronga (zeriba Gattas, fosta zeriba Malzac, după cum o numeşte Schweinfurth), din Bhar al-Ghazal. Porneşte, pentru prima dată de când se afla în Sudan, în amonte pe Nilul Alb, cu trei vapoare, spre a prelua zeriba astfel dobândită. O călătorie dură, dublată de vicisitudinile expediţiilor pe care, odată ajuns acolo, le-a făcut înspre sud-vest, în regiunea interioară, unde pătrunde în regiunea râului Jur şi mai departe, până în Podişul Azande (2-3 grade latitudine nordică). Din călătoria pe Nilul Alb se întoarce grav bolnav. În 1862, când se vindecă, revine în Europa, este primit în audienţă de împăratul Franz Iosif şi este decorat cu crucea Coroanei ca "reprezentant al monarhiei în locuri periculoase şi greu accesibile". Însoţit de credinciosul său servitor negru, Druis Abdullah, vine în Transilvania, unde donează Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu o bogată colecţie de obiecte africane, multe dintre ele aduse din Sudanul de Sud. De asemenea, dăruieşte Gimnaziului Evanghelic din Sebeş o colecţie mai mică, dar foarte valoroasă, cu obiecte din aceeaşi regiune. Publică în ziare ale timpului povestiri despre călătoriile sale. Tot în 1862 înaintează împăratului o cerere pentru postul de vice-consul la Khartum, pe care îl va obţine şi îl va ocupa până în 1864 când, lovit din nou de o febră puternică, renunţă la serviciul diplomatic, îşi vinde toate afacerile şi proprietăţile şi se reîntoarce definitiv acasă, în oraşul natal, unde îşi petrece ultimii zece ani ai vieţii, murind prematur, în aprilie 1875.

Maria Bozan

E mail: franzbindermuseum@easynet.ro